Starea de bine

Nu e doar uitare. Asta e prima realizare care doare. Nu e genul acela de uitare în care cauți cheile sau încurci zilele săptămânii. E altceva. E momentul acela în care te privește și, pentru o fracțiune de secundă, nu mai ești "tu". Ești doar un om în fața lui.

Nu știu exact când a început. Poate într-o dimineață în care m-am trezit fără chef de nimic. Poate într-o seară în care am simțit că lumea din jur merge mai departe, iar eu rămân pe loc. Sau poate a fost un proces lent, în care, pas cu pas, am pierdut din bucurie, din sens, din mine.

Creați un site gratuit! Acest site a fost realizat cu Webnode. Creați-vă propriul site gratuit chiar azi! Începeți